CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.3. Ceramica slavă primitivă

[p. 85]

5.3.1. Tipul Praga

Pentru extremitatea vestică a teritoriului slav primitiv, respectiv Boemia (Cehia), am folosit lucrarea rămasă clasică în materie, publicată de Borkovsky în 1940[66], despre ceramica tip Praga. Am ales de acolo numai ceramica nedecorată, pentru a avea certitudinea unei material comparativ cât mai timpuriu, respectiv de secolul VI (majoritatea probabil în prima jumătate). După analiza morfologică au rezultat 12 grupe şi alte 3 subgrupe, respectiv 15 subiecţi morfologici luaţi în considerare. Un al 16-lea subiect de cert interes a fost ratat din greşeală[67], dar merită subliniată prezenţa sa în lot. Este o formă joasă, care are cea mai apropiată analogie în grupa regională CSV_24[68], foarte specifică arealului cultural Penkovka, însă de găsit şi în Slovacia[69]. Piesa este importantă nu numai fiindcă are analogii, ci şi fiindcă are şi urmaşi, în secolele următoare[70]. Influenţele Penkovka sunt identificabile, pentru perioada următoare, şi în alte tipuri de forme, de pildă borcanul înalt bitronconic[71].

Pentru a înţelege poziţia acestui lot ceramic în ansamblul ceramicii slave – atât cât poate surprinde lucrarea de faţă – va fi necesar să consultăm câteva materiale pregătite la Anexe; la p. 295, găsim Seria morfologică slavă, care începe exact cu materialul ceramic de la Praga (notat Ceh). Înserierea de acolo nu are obiective cronologice, cum se obişnuieşte, ci este o serie culturală. Decizia de a începe seria cu una dintre extremităţile geografice s-a dovedit înţeleaptă, din motive care vor deveni evidente. Înserierea a continuat, absolut firesc, cu Slovacia şi Polonia, nu numai din motive geografice. Analiza va demonstra că geografia joacă un rol important în configuraţiile culturale, teritoriile adiacente fiind şi cele mai strâns înrudite, în general. Întorcându-ne la conţinutul înserierii discutate (Anexe, p. 295), cifrele de pe coloan㧠reprezintă numărul de piese ceramice existent pentru fiecare grupă şi teritoriu (lot) studiat; acestea sunt cifre absolute, greu de interpretat ca atare, fiindcă mărimea loturilor analizate nu este egală. Aceste informaţii generale le găsim în Anexe, p. 296-297. Întreg lotul de la Praga are 28 de recipiente întregi, ceea ce înseamnă, de pildă, că grupa CSV_8 A are o pondere în ansamblu de 25%, adică nu departe de cele 29 de piese din Slovacia de Vest (29/79 = 36,7%) sau ca cele 12 din Polonia de Sud (12/32 = 37,5%). Judecata procentuală este esenţială pentru a înţelege epicentrul unui fenomen cultural.

Primul tabel de la p. 296 conţine şi alte date de sinteză foarte interesante. În primul rând putem afla rata de integrare a fiecărui lot, în interiorul “lumii slave” (= a loturilor studiate). Nu pare deloc o întâmplare că poziţiile extreme deţin cifre extreme; “rata de singularitate” este cea mai mare la extremitatea răsăriteană, în arealul Penkovka, cu aproape 58%, respectiv forme care nu-şi găsesc corespondent. Pe locul al doilea se găseşte – surpriză? – Codân, cu 50%. Următoarea cifră este la extremitatea occidentală a “axei geografice”, în arealul Praga, cu aproape 43%. Triburile slave ajunse în adâncurile lumii germanice, în Boemia, se găsesc sub o evidentă influenţă germană[72]. Formele cele mai stranii, în contextul ceramic studiat, sunt cele cu diametru maxim foarte înalt, respectiv o înălţime superioară cu valori sub 0,2[73]. Prin contrast, acelaşi criteriu (“rata de singularitate”) aplicat unor teritorii aflate în centrul perimetrului studiat, dau valori nule (Slovacia Centrală şi de Est şi Polonia de Sud) sau foarte mici (3,3% pentru Polonia Sud-Estică şi 5,1% în Slovacia de Vest).

Pe acelaşi tabel găsim şi datele asupra teritoriilor cu ceramica cea mai apropiată de subiect. În acest caz, Polonia reprezintă teritoriul cel mai înrudit, cu aproape 50% forme asemenea cu cele de la Praga, ceea ce poate da o sugestie asupra

[p. 86]

originii triburilor morave. Al treilea tabel de la aceeaşi anexă ne relevă şi restul conexiunilor pe care ceramica pragheză le stabileşte. Teritoriul cel mai apropiat, Slovacia de Vest, nu are decât 28,6%, adică aproape tot atât cât Slovacia Est-Centrală, Ucraina şi perimetrul Penkovka (toate 25%, proporţie care pare să reprezinte un fel de “moştenire comună”), dar mai puţin decât Raşcov (35,7%). Această “surpriză” se datorează relaţiilor strânse ale Raşcovului cu siturile poloneze.

Aşa stau lucrurile prin prisma acestor prelucrări statistice ale raporturilor stabilite prin intermediul grupelor regionale slave. Nu este însă unicul mod de a cerceta chestiunea, şi nu vom ezita să rafinăm concluziile prin alte metode. În tabelul de la p. 298 a Anexelor găsim o sinteză a analogiilor stabilite pentru grupele slave. Analogiilor stabilite implicit prin aparteneţa unor piese la aceeaşi grupă regională slavă i se adaugă analogiile relative (majoritatea) şi câteva analogii absolute. Constatăm acolo că rata de stranietate a Boemiei nu mai este atât de mare. Chiar şi izolata grupă CSV_20 (cu elemente numai din Cehia) şi-a găsit o analogie relativă, mai depărtată, în Ucraina. Doar grupa CSV_10B (foarte slab reprezentată şi la Praga) nu şi-a găsit nici un fel de analogii; desigur, este de discutat dacă analogia dintre grupa CSV_10C şi grupa 3 de la Târgşor nu este o întâmplare, lipsind termenul comun. Săgeata¨ dintre grupele CSV_3A şi 8A indică apropierea morfologică foarte mare dintre cele două tipuri, care s-au găsit în acelaşi complex analogic (vezi şi desenele din volumul III, secţiunea IV, respectiv planşele 51 şi 53), apropiere identificată cu ajutorul analogiilor absolute (CSV_3A a optat pentru elemente din grupele Slovacia 1 şi Polonia 1, aflate în aceeaşi mare grupă, CSV_8A)[74]. Analogiile relative au desconspirat o altă grupă-satelit a grupei CSV_8A (cea mai semnificativă, numeric, în toată lumea slavă, dar şi prin poziţiile dominante ale grupelor 1 din Slovacia şi Polonia, teritorii din mijlocul arealului slav), respectiv grupa CSV_9B. Aceasta din urmă are analogii mai îndepărtate în grupa munteană CR_12, dar şi în grupa 1a de la Sucidava-Celei. Întâmplarea este interesantă şi, fără a ne pripi la concluzii, nu putem să nu înţelegem sugestia că cea mai importantă grupă slavă, cu maximă dezvoltare în Slovacia şi Cehia, are la origine un model roman timpuriu, probabil de la Dunărea Mijlocie.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica slovacă

---

[66] BORKOVSKY 1940, fig. 2, 3/1, 3, 7/1-3, 8/1-3, 14, pl. 1/1, 3, 4, 6-10, 2/11-20, toate fotografii, şi desenele de profil de la fig. 5 şi 6 (18 profile întregi) pentru comparaţia unghiurilor specifice.

[67] BORKOVSKY 1940, pl. 1/2, care este o formă foarte joasă, de tip castron. Lotul este primul măsurat din seria slavă, cu circa 6 ani în urmă, iar piesa a fost ocolită deliberat, deoarece nu avea analogii în Câmpia Română (astăzi pot cataloga respectivul gest ca păgubos). Eroarea a fost remarcată foarte târziu, când tot materialul din anexe era finalizat, iar repararea situaţiei ar fi necesitat eforturi disproporţionate.

[68] Vezi volumul III (ilustraţie), Secţiunea 4, planşa LVII.

[69] Prezenţa acestei piese este marcată la Anexe, p. 298, între paranteze pătrate, respectiv [Cehia].

[70] BORKOVSKY 1940, pl. IV/42; vezi şi 45.

[71] Cea mai apropiată analogie o reprezintă grupa CSV_11B (vezi planşa LIV).

§ Aceasta era situaţia în lucrarea oroginală. Varianta digitală s-a paginat mult mai avantajos înversând conţinutul coloanelor şi al rândurilor

[72] BORKOVSKY 1940, fig. 15/1-11, reprezentând ceramică slavă (?) de influenţă germană, dar vezi fig. 11, cu ceramică slavă (?) din Silezia.

[73] BORKOVSKY 1940, fig. 8/1, 3, respectiv grupa CSV_20 (vezi planşa LVI).

¨ Săgeţile la care se referă textul (uşurând urmărirea grupelor cu analogii asemenea) există numai în varianta hârtie a lucrării.

[74] Evident, asemenea evenimente scot în evidenţă unele excese taxonomice (două grupe în loc de una); este regretabil că este aşa, dar este de preferat o taxonomie foarte strictă decât una prea relaxată; după cum se vede, astfel de situaţii sunt identificabile şi se pot face corecţiile de rigoare.